Impreuna   

        Am avut un vis in noaptea de Craciun. 
        Mergeam pe o plaja, iar bunul Dumnezeu pasea alaturi de mine. Pasii ni se imprimau in nisip, lasand o urma dubla: a mea si a Lui. Mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezinta o zi din viata mea si m-am oprit o clipa ca sa privesc in urma. Am vazut toate urmele pasilor nostri care se pierdeau in departare. In anumite locuri insa, in loc de doua urme , nu era decat una singura . Rememorand spectacolul vietii mele mi - am dat seama ca locurile in care nu se vedea decat o singura urma corespundeau zilelor cele mai intunecate din existenta mea: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism sau de proasta dispozitie, zile de incercari sau de indoiala, zile de nesuportat...
        Si atunci, intorcandu-ma spre Dumnezeu, am indraznit sa-i reprosez plin de durere: "De ce bunule Dumnezeu, de ce m-ai parasit atunci, de ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, cand aveam cea mai mare nevoie de sprijinul tau ? "
        Iar bunul Dumnezeu mi-a raspuns: "Copilul meu, daca pentru acele momente tu nu vezi decat o urma de pasi, tu sa stii ca aceea e urma pasilor mei. Am fost cu tine atunci. Eu te-am purtat pe brate ! "