Copacul necazurilor       

 

 

        Am angajat un instalator care sa ma ajute sa restaurez o ferma veche. Dupa ce si-a terminat prima zi de lucru - o zi grea si obositoare - desi acesta s-a straduit mai bine de o ora sa repare pana camionului sau antic, masina a refuzat sa porneasca. L-am condus acasa cu masina mea si intreg drumul nu a rostit o vorba. Parca era o stana de piatra.

        Ajungand, m-a invitat sa ii cunosc familia. Mergand spre usa din fata, el s-a oprit putin in fata unui copac si i-a atins varfurile ramurilor cu mainile. Inainte de a deschide usa a trecut printr-o transformare uimitoare. Fata sa impietrita s-a luminat cu un zambet larg si bratele i s-au desfacut primitoare pentru a-si primi cei doi copii si a-si saruta sotia.

        Dupa o vreme m-a condus la masina. Am trecut pe langa acel copac si curiozitatea m-a cuprins. L-am intrebat despre gestul pe care il facuse fata de copac.

 

        "O..., el e copacul necazurilor mele," a raspuns." Stiu ca nu pot face nimic ca sa nu mai existe probleme la locul de munca, dar un lucru este sigur: aceste necazuri nu au ce cauta in casa mea, alaturi de sotia si de copiii mei. Asa ca le agat in copac in fiecare noapte cand ma intorc acasa de la lucru si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de ele. Curios este faptul ca atunci cand le iau inapoi dimineata nu mai sunt atat de grele pe cat imi aminteam eu de ele din seara trecuta.."

 

Istorie culeasa de pe internet si tradusa din limba engleza.
Din pacate, autorul este necunoscut.